Îți voi oferi sufletul meu,
Cu ocazia dragostei ce-n el o port pentru tine.
Îl vei primi în inima ta?
Ca împreună, să se contopească mai apoi în fericire,
Și s-atingă atunci a universului desăvârșire!

Pentru-mplinire tu la fel să faci!
Și de pe-acum îți spun că eu mă tem,
Poate de vre-un neștiut antic blestem
Sau…de astă dată am convingere,
Uneori avea-vei sentimente de respingere;
Niște simțăminte de înăbușire,
De prea multa, sincera-mi iubire.
Dar de fapt…așa n-ar trebui să fie,
Când la fel simti-voi amorul tău mie;
Căci eu vreau să mor de al tău dor
Și să mă sufoci cu-adevărat amor!

Da! Sunt pregătit să-ți jur credință,
Și pentru sfânta religie ce lua-va ființă;
Ea e cunoașterea absolută pământească,
Însă ca-n pildă: sământa trebuie să rodească!

În ce îți spun tu poți să crezi;
Și te mai rog iubito ca să vezi,
Că-n filmul realității ce-l trăim,
Iubire reciprocă de-nceput, ca și excepție o găsim!

De aceea măcar sper cu-acest prim pas,
Valoarea “de a fi iubit”, în inimă să-ți las,
Iar de-mi vei oferi sufletul tău,
Cu ocazia dragostei ce-n el o porți pentru mine,
Eu îl voi primi în inima mea
Și vom trăi atunci ce-nseamnă dragostea!