Ce-nseamnă Doamne să fii om cuminte,
Când tu, să lupți cu munții ești în stare
Și-ai duce lumea-ntreagă în spinare
Povară de iubire și cuvinte?

Nu te-ar opri nici tunete, nici geruri
Ai reclădi din picături, oceanul
Tu, omul, nicidecum magicianul
Te-ai face punte între două ceruri.

Dar, mai ales, cum e să fi cuminte
Când biciul firii tale te desnudă
Și-ți arde până-n oase carnea crudă
În sus, în jos, 'napoi și înainte?

Voi crede c-ai uitat cum să mă cerți
Și-n mintea mea voi invoca triada
Iar la sfârșit... voi mătura zăpada
Din dreptul porții Tale, să mă ierți.