Sunt ingerul negru ce-si asteapta randul,
Sunt moartea dalba ce-si uita coasa.
Desi sunt atent stiu...aproape nimic,
Desi am ochi vad atat de putine!

Dupa cortina mult prea dorita in tari calde
Apare lumina vietii plantelor,caldura sangelui...
Si asupra mea trimite o raza creandu-ma,creand viata,
Iar in urma mea apare unda indoielii,vrajbii,moarte!

Treci pe langa mine,ma privesti,m-ai uitat!
Ceva iti spune ca eu nu exist,ca eu nu sunt acolo,
Dar eu ma aflu aici,critic de doi bani pierduti,
Eu sunt cosmarul suprem nascut din samanta urii tale!

Ma urasti?Dar vino,prietene,caci avem ceva in comun
Iar voi,ceilalti,dispareti!Nu mai vreau sa fiu in umbra lacrimilor amare
Eu sunt lumina ce nu va scapa vreodata de umbra in care se afla
Eu sunt speranta animalului ranit,palma peste fata derutata,pumn!