Zabrelele-s astazi cenusa
Si ochii-s cernuti azi de nori,
E zambetul trist de papusa
Si-i masca pe ochi trecatori.

Mai zboara azi cioburi de sticla
Pe-obrajii ce singuri s-au stins,
Stramutata,arzanda si mistica
Azi plete de fecioara au nins.

Intunericu-n sine se-nchide,
Vitralii-s ascunse-n tacere,
Si soapta din soapte revine,
Prea blanda pe buze de miere.

S-ascunda pacatul din vina,
E-o punte-ntre cer si pamant,
Un glas intre lumanari si o cina,
Chemari in pretutindeni din nicicand.

Ni-s umerii prea grei de ploaie,
Si-n ganduri este mult prea frig,
Ni-s talpile cu rani greoaie
Si-n ochi sunt lacrimi ca pe-un ring.

Ni-s pleoapele un prea-ntuneric,
Si mainile-s intinse-n van,
Si ni-i retina chip angelic
Cu talpi usoare de élan.



Castanii cer pe portative de stele
Luceafarul candid sa mai coboare,
Si sa priveasca pasi de peruzele
Cum vor ca stralucirea sa-i doboare.

Ce pret marunt din necuprins de mare
Se pleaca peste fruntile-osandite,
Ce azi mai indarjite cer iertare
Lui Dumnezeu cu mainile unite.

S-a dus.S-a dus corabia pe ape,
S-a scufundat.S-au inecat azi vise,
De unde sa mai vrem sa se adape
Speranta-nlantuita de porti,ieri larg deschise?! . . .

Ieri am cersit cu ochii ridicati,
Astazi ne frangem maini cu frunti plecate,
Veniti si-o licarire ne pictati
In ochi cu gene mari si ferecate!

Astazi ni-i bolta milenara,
Prea osandita ,prea flamanda,
Azi e speranta legendara,
Ca o felina stand la panda

Si asteptand,ravnind-mai bine-,
La un sfarsit de habitat,
Am sperat zile mai senine,
Cu ce-am gresit ca am sperat? . . .