Am auzit o șoaptă, te ador !
Era aievea, sau mi s-a părut ?
Eram în vis și pasul pe covor
Adus-a înspre mine un sărut.

Te-ai așternut ca boarea de lumină
Și m-ai cuprins cu dulcele-ți fior.
Eu mă rugam în taină ca să țină,
La nesfârșit secunda de amor.

Sub calda mângâiere se ridică
Dorințe și poftiri ademenite
De vălul așternut. Și îl despică,
Pornind spre adâncimi demult dorite.

Când roua-i așternută și-mplinirea
Mă-ntoarce din periplul prin abis,
Aud un „te ador !”. E-nchipuirea
Ce m-a purtat spre tine doar în vis.