Inima-mi bate, rănită e de moarte,
În ureche dulci-aud, ale tale șoapte;
Șoptești jucându-te cu mintea mea
Și amețesc și plâng, mă doare inima.
Eu te doresc, dorință înfrânată,
Că nu te pot avea, să fiu a ta pe dată;
Știu că doar în joacă, îmi spui că mă dorești
Și stau și-ascult, crezând iar în povești.
Și cred în tine, oare inima mă-nșeală;
Că voi greși iubind, pentru a câta oară?
Că trup și suflet mă voi da, în brațele iubirii,
Voi aștepta, trup fremătând, chemarea fericirii.
Mă vei iubi tu oare, eu stau și mă întreb?
Doar soarta ne-o va spune și sufletul întreg.

Cluj-Napoca
04.01.2006