în fiecare poezie
mă găsesc
întâia oară pe-o insulă necunoscută
mi-e frică
totuși
caut să înfrâng
flămândul canibal ce-mi vrea ideea

e capul meu asediat îmi pare
un os rotund
cu măduvă fierbinte
și limbi străine ne-nvățate eu rostesc
mă înțeleg
pestriții papagali
ce-mi dorm pe umăr

a fost o vreme când visam nespus
din larg s-apară noile vapoare
dar azi am înțeles
catarge nu-s
doar poezia este călătoare

la mal stau împăcat – am țărmul meu
în larg m-aș rătăci
m-ar strânge valul
mai bine întru spirit să hrănesc
copiii ce-a adus pe lume canibalul