M-am înhămat și eu la carul mare
Și doldora de gălăgie-al lumii,
Să spun cum pot; când mai încet, când tare
Că sunt grăunte din minunea humii.

Când pieptul neputând să mai încapă
Eu mă trezesc cu nările umflate
De o putere gata să înceapă
Mari bătălii pe câmpuri neumblate.

Desculță, lume mare, vin spre tine
Cu arsenalul meu de neștiință
Să te cunosc așa cum se cuvine
Să te iubesc, cum cred eu de cuviință