Te văd …

Mereu sunt frate cu durerea
Și mai mereu tot simt cum pierd
Încet , încet din ea , puterea ,
Rămâne doar un trist dezmierd .

…………………………………………………..

În ale mele crude lacrimi ,
Te văd mereu tot fredonând
O spaimă grea de grele patimi
Ce tot mai grav se-aud cântând .

O , cât de mult aș vrea să uit
Și să ignor cer și pământ
Ca să rămân doar dăruit ,
Firescului frumos și sfânt .

Un curcubeu de vorbe reci
Mai uneori nespuse clar
Mi te-au făcut încet să pleci
Din tot , în toate , în neclar.

Un zid de amintiri clădesc ,
Cu mine-n el și-n al meu nimb
Și tot mai sus , umil , cerșesc
Un strop de dragoste în schimb .

Dar parcă ușă-n zidul meu ,
Nu pot croi din lacrimi reci
Deși ea , mereu , mereu ,
Deschisă e , ori stai , ori pleci …