agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-22 | |
mâinile care te sugrumă, la pândă
în tine stă visătoare moartea, mergem pe jos printr-o cochilie de melc... și mersul acesta care ne frige tălpile, topește până și cerul de peste tine, imaculându-l sângeriu: așa ni se-ntâmplă! încă auzi cum îți ruginesc cuiele, cum ți se desfac ca niște aripi coastele. trec spaimele de început, se face lumină, întuneric și stăm atârnați, din creștet ne picură zilele ceruindu-ne, mumificându-ne îmblestemându-ne... după ploaia îndelungă pe inimă-ți crește o floare a urii. scuipăm cuvinte, în peșteri, în jurul focului ne-mpletim umbrele, ne ucidem fii și-i îngropăm în cenușă până ce dintr-o țâșnire se preschimbă viața în fluturi de aramă-pleoapele noastre. în altă seară fără de nume căutam sâmburi de măr prin excremente: Mâine vom rasădi paradisul! animalica inimă, minunea îți aprinde ochii, sub pământ, peste tot, într-o închipuire fierbinte în care ne-nchidem. ne privești cu fulgere, Eusces, ne îmbraci cămășile, ne furi zborul, căntecul. nu sunrem ai uitării sau ni se șoptește alt destin și ni se scriu altfel de fapte din care singuri ne împletim lanțurile acestei încătușări nesfârșite. Și iar urlă inima spărgându-ne timpanele. Þi-e frică de noi, ți-e frică să nu te coborâm într-o divină putreziciune. răpunerea cu pietre, striviți de ziduri de zăpadă. jumătate de pasăre ne zboară a întâmplare. foc și uitare, ardem...da, ne trecem într-o neființă din care nu ne mai regăsim. Un om care mi-alungă umbra și mă spinrecă. mâncăm lăcuste, râme, păienjeni și bem puroiul acestei inimi. Suntem la întâmplare și ni se întâmplă că ne închidem în cortul sinuciderii. Ne acoperă Eusces, ne însemnează și ne trece prin timpuri, ne alungă, ne cheamă. Cuvintele lui ard și ucid. atât rămâne din noi, din privirile noastre: fluturi de albastru.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate