-Doar cu tine vreau să stau,
Cu obrajii ce-ți ardeau ,
Și cu mâna tremurândă
Și cu fața-ți roz plăpândă.

Părul tău de aur plin
Și cu buzele-ți de vin,
Iar în ochii când te priveam
Și cu gândul eu ardeam.

Tu copilă de-mpărat,
Tu pe loc m-ai fermecat,
Când pe tine te-am privit
Fața mi s-a-ngălbenit.

Parcă-n stele te scăldai
Că putenic radiai
Și-o privire-a fost de ajuns
Că dragostea m-a străpuns.

-Nu-s copilă de-mpărat,
Și asta ți-am arătat !
Eu sunt fata unei zâne,
Și a ei eu voi rămâne.

Tu ești prințul tării vecine
Ce este-n război cu mine ?
Sau ești un rătăcitor
Care-l doare tare-un dor ?

-N-ai ghicit frumoasă zână !
Eu sunt prinț, dar sunt din lună ;
De mi-ai face o onoare
Ai pluti pe stele ușoare.

-Și mă rog de ce aș vrea
Ceva ce nu pot avea ?
Eu aș vrea un suflet mare
Ca să-l port printre hotare.

-Tu un suflet vei avea
Iar asta numai de-ai vrea,
Daca-i vrea sufletul meu
Un suflet și-un gand, mereu.

-Chiar ești sigur că se poate
Și-ai putea să uiți de toate ?
Și mă vei avea pe mine
Că-s prețioasă ca o pâine.

Tu ești pâinea mea în viață
Ce atârnă doar de-o ață,
Căci eu mult te mai iubesc
Și pe-atâta te doresc !

Of,iubirea vieții mele
Ce îmi dai multă durere
Haide , hai vino cu mine
Și-ai să vezi că va fi bine.

-Aș venii de aș putea
Dar nu pot, iubirea mea,
N-aș putea să plec în lume
Când știu că nu-s toate bune.

-Atunci hai să revolvăm
Și în dată să plecăm,
Războiul să-l terminăm
Iubirea să o semănăm.

Ei cu grij-au semănat
Și în dată au plecat.
Mulți copii ei au avut
Chiar atunci când n-au crezut.

Multă vreme s-au iubit
Cum ursitele-au ursit
Și cum zânele-au dorit,
Nimic nu i-a despărțit !.