de fapt se întâmplă din pietre: a
nimic, a distruge, a devora fluture
și ceas solar. rotație deasupra
ochiului în cădere,
mistere efemere.
nimic nu poate înțelege, doar
sânul acestei lumi care ne strânge. Cred
în pierdere,
în transa neșteptată mi se spune
adevăprul unei lumini dar
cunoști lumile în ape curgătoare,
în vene: pustiul inocenței, lupta
de a trăi, ispita întunecată, starea
aflată mai bine într-o
moarte fără mărgele în jocul
interminabil, frunze, mozaik
al lucidității...a doua mână
te sugrumă cu o mângâiere.