dragă mamă,

tu știi că te privesc

de fiecare dată când soarele răsare?

pui streașină palma la ochi peste hotare

aștepți un semn și soarele apune iară și dispare

la mine-n această cămară

vorbesc pe-o altă limbă cu pereții

aceștia-mi sunt profeții care-mi vestesc că astă-seară

va curge sânge-n călimară

și eu pe mine mă voi spovedi:

serait-ce la fin du monde aujourd’hui?

dragă mamă, nu ți-am spus

de când s-a aprobat decesul ca probă olimpică

m-am angajat la o fabrică de carne de tun

și tot încerc să îi dau un upercut sorții

m-am apucat serios de băutură și tutun

îmbolnăvit de farmecele poeziei

delirului și stratului de fum

și arde dorul cu flacără de candelă

și corpul mi-este scrum

nici durerea nu mă mai iubește

a obosit de-atâta drum prin spitale, mă urăște

trăiesc într-o lume în care totul se repetă

se pare că nimănui nu-i pasă de a mea stare

și mă întreb temut că-n infinit mă voi topi:

puis-je mourir aujourd’hui?

dragă mamă,

de când am aflat că nu sunt singur la părinți

că mai am un frate pe care nu l-am văzut niciodată

am înțeles că, în sfârșit, pot fi și eu alintat

de dragul meu tată

drept băiatul cel mic

așa am reînceput să desenez avioane cu degetele

pe ferestrele aburite

aici este ger

aș fi preferat să fie un înger

care să mă sărute pe frunte

numai el poate fi mereu și pretutindeni

în pământ sau în cer

fratele meu cel mai mare

dragă mamă,

la tine se rezumă universul cuvintelor

și cea mai frumoasă dedicație pe care ți-o pot face

nu este această poezie

pe care nici nu o pot numi poezie

ci doar o stare care se repetă

de fericire sau tristețe când mă gândesc

la singurul cuvânt ce-mi vine-n minte

„mamă“

dragă mamă,

tu știi că te privesc

de fiecare dată când soarele răsare?

pui streașină palma la ochi peste hotare

aștepți un semn și soarele apune iară și dispare