Gol ca paharul

Pufoșii fulgi mi-alunecă pe visul trist,
Se-aștern vioi pe frunze moarte,
Îngheață dorul scurs din rădăcini
Pe solul gol, pierdut în noapte.

Gol ca paharul ce stă pe noptieră
Și mă privește în decor,
O clipă sinceră de amor
Ar vrea să-mi ceară, dar nu știe.

Pe sol văd rana albă a nemuririi,
Iar fulgii cad pretențios;
Senzația obscură e că azi
Lumina lunii mă-nfioară.