Dacă aș întoarce marea,
Adâncurile ei nu ar mai ascunde nimic
Și misterul ar dispărea.
Dacă aș întoarce cerul,
Stelele ar cădea peste noi.
Dacă aș întoarce privirile lor și ei s-ar vedea,
Atunci, Kiergegard ar avea dreptate.
Ochii lor sclipesc numai la zămislirea larvei de ură...
Și stau într-o continuă așteptare,
De parcă acel fluture le-ar da viață.
...Și iată...marea e chiar într-o angoasă.