mai mult îmi plăceau spiralele,
îmi plăceau lemnele prefăcute-n
scrum, mâinile
săpând în căutarea urmelor de copil și
ploua cu stele de octombrie
în spatele amintirilor
sufletul ce-mi poartă numele
din întuneric tăindu-l
în fâșii lungi
înaintam anevoie...am ajuns,
am și uitat de această sosire,
fruntea mi se lovește de
pietre, sunt un sânge fierbinte,
sunt chiar o sărbătoare
târzie și a tristeții, a pământului
înfometat.
mai vreau doar o gură de apă rece
și un fruct
al morții în timp ce visez