îți curge timpul printre degete cum printre ațele năvodului apă lucitoare
risipit mugetul cerbilor tăi umple fântâni știu
nori seci lasă urme întunecate pe cerul fără umbrele
aripile stau întinse degeaba

ți-e liber drumul înainte
înapoi resemnat răscrucilor desenate-n poemele mele

e noaptea veșnic sfătuitor bun se spune
de aceea n-ar fi trebuit să întrebi
cuvintele nu-ți mai cunosc vocea
nici gândul nu te mai știe
aici

dar să nu te împiedici
din mine se nasc și din coastele tale
poeme