sunt ascunsă în frigul din tine
rup două crengi de mesteacăn
sculptez o candelă
iar tu
tu treci pe lângă ea așa cum
ai trecut prin iarbă
cu ochii închiși de o altă poveste
ieșind din tine
să mă iubești în trecut

îmi lași scrise pe claviculă plecările
niciodată întors în oglindă
să nu mă vezi murind fără tine
îmi spuneai
să nu te văd ucis de pasărea oarbă
îți aminteam

închide pianul e prea devreme
pentru un timp fals
cântă-mi uneori din zăpezi
preludiul iernilor imperiale