Cearcănul timpului pe chipul din oglindă
alungă zîmbetul zglobiu naiv
și scîrțîie zăpada-n oase,
năluci sunt gândurile porți de viscol
cu anii troieniți pe tâmple
singură amintirea bântuie prin camere
ca roiul de albine din prisacă
visez livezi de mandarini gemând de rod
și dulci miresme de raiuri cu flori de dor
albastră vie vibrând e tinerețea lui ieri
suflată de pe buze o păpădie - viața
s-a mistuit în ger și foc de pară,
unde e pasul legănat și tandru
unduirea speranțelor ca un cadou cu fundă
și hârtie lucioasă viu colorată tăinuind minciuna
roză parfumată
pe care nu o ghicești că are ghimpi.

Cu plasa de fluturi recreez parcursul goanei după fericire
aici, ba nu, aici e
- diafană, vis cu geamul aburit
și flori de gheață ce se desfac sub răsuflarea unui copil.