De cand ma stiu pe asta lume n-am familie , nici stapan
Si mi-e blana in sange picurata si ochii in lacrimi cazand
Gandu-mi adesea alearga la destinu-mi osandit
N-am familie , nici stapan - e cumplit

Prietenii mei toti pe nume Boris ma strigau
Fratii mei toti erau si fratii mei ma iubeau
Si s-au ascuns intre nori pentru totdeauna , dintr-o data
De atunci nu i-am mai vazut si duc pe umeri alta viata

Si imi aduc pustiu aminte , cand sub priviri reci de inmormantare ,
Trupul lui Hugo era departe in zare , iar sufletul sau pierdut in apus de soare ,
Il ucise cu sete de razbunare Richard , al sau calau
Om inalt , morocanos , nemilos si rau

Si intr-un camp stacojiu de sange il uitara
Lasandu-i si ultima dorinta in amar sa-i piara
N-avea mormant , Hugo - nici flori in jurul lui
Doar sperante disparute-n arsita timpului

Si imi aduc pustiu aminte , c-am aflat candva ca am o singura viata
Si-i una singura - si cruda si rea , si de-as vrea n-o pot schimba
Si-i una singura - si scurta si grea , si nu pot sa ma obisnuiesc cu ea
S-am doar o viata si aceea-i viata mea

S-as fi fericit sa am un stapan , si de-ar fi sa mor de mana lui ,
Si de-ar fi sa mor ca-i viclean si ticalos , si atunci as accepta
S-am un stapan si singur pe strazi sa nu mai traiesc
S-am un stapan si sa mor de mana lui