M-am rascolit sub prisma grea de piatra
sortita singuraticului vant,
intre lumini ma plange amintirea
datornicelor neamuri... unde sunt ?


Ma-ngana despletitele izvoare
in visul-n care nu mai stiu sa mor,
fila cu fila lutul ma destrama
de dragul cui iubirile ma dor?


Ce sfetnic in pupila mea tarzie
e lacrima slujindu-ma fecund...
hai, mama, sa ne-ntoarcem in demult
pe aripa iernaticului gand.