"Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!"

Deseneaza si tu cu mine pe nisipul asta, prafuliu,
Cand nimeni nu vede
Deseneaza o urma de picior, de curba de mers,
Sa o tinem minte
Cu lumina si cu sunetele astea din jur
Cu zambetul de pe chipul mamei asteptand la geam
Si cu ascunsele semne,
In lacrimi. Ce aplecare spre apus avea aerul atunci si ce destinsa ca o necunoastere era copilaria acopilarind. Ne stiau doar frunzele plopilor suierand asa de nesonul dupamiezelor si a visurile cu aripi, si valuri si arcuri multe cu sageti...Atunci nu stiam nimic despre intinderea mintii pana dincolo de sensuri si nici linistea dumnezeiasca nu o stiam...Incepusem a cunoaste neuitarea dinadins...Si Doamne, cat de cer necuprins!

"Dar toate acestea sunt începutul durerilor."

Hai sa ne facem o imbratisare
Unul altuia,
Cu o padure sprijinita la marginea ierburilor
Amirosind a viata,
Sa vanam intrebarile cu uscatele urme
Din umbrele cu broscute racoroase
Si cu coapsele tale de frematare,
Sa mergem printre ingeri
Vrei?Visuri, visuri, visuri! Ghetsimanice visuri, cu noaptea prelunga in gusturi de luna si amolatece alunecari de trupuri line, de la albe la feline, numai ingeresca si neinteleasa chemare de strigat...Descult cu lumina in suflet si cu iarba gadelind inadins lumina lunii curgand peste tainele fierbinti...

"A zis: Ce voiti sa-mi dati si eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginti."

Am sa astept dupa semnul acela
Cu miros de asteptare
Cu mir si cu ingenuncheri pietruite cu urme
De sfinti iesiti sa ne spele
De intunericul carotidic inviperat.
Voi fi dezlegat la inima si recognoscibil de destramat
Ca o moara olandeza de vant
Macinand in asteptare tacerea...Anii se duc si avioanele deseneaza in urma lor geamatul aerului surpins in nastere. As fi putut sa intru in iad la ceasul acela al mirosului de cherosen si nu ar fi fost asa de greu de invatat mersul inainte. Ar fi fost
atunci si neplata dezlegata de la coltul cerurilor, din cele patru zari deopotriva, si as fi putut striga in nesomnul serii: "Eli, Eli, lama sabahtani!" Si a fost de din noapte cu furtuna pana in a doua zi...Catre ceasurile zece...Cu diavolul respirand usor, galbui ascuns intr-un san si o coapsa franjurata...

"Si iesind, au gasit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta l-au silit sa duca crucea Lui."

Grabeste-te!
Vine vremea noptilor cu mirosuri unduitoare
De miez de brad inmuiat in sange
Cu ceasuri vechi de lemn batand in timpane
Infernal,
Neostoit,
Inimiiiiiiit...
Nu ma haituiti vremuri! Nu ma haituiti! Dau de la mine toata mintirea din oase si las sa se bata in carnurile mele, in oasele mele, in strigatele mele, in gemetele mele in urmele mele fiecare, las sa se bata piroane...De la stanga si de la dreapa! Deodata! Sunt omul cu sirul de ingeri! Am eliberat sufletul meu copiilor mei cu totul!

"Si pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din tarina, i-au pus crucea, ca s-o duca în urma lui Iisus."

Sunt o carcasa de umbre
Pazita de un inger venit intarziat,
Din lipsa de alta viata
Din legare de ingerul lui,
Sunt inainte de toate
O plata neterminata si vesnica:
A pacatelor! A mintirilor! A sperantelor!
A visurilor! Si ma simt impresurat cu caldura de iertarea nevenita si neplamadita inca la gura ci numai la inima...Si sunt inainte de venirile apelor asteptand in noapte mangaierea ingerului daruit odata cu primul genunchi in pamant. Si ingerul ma trimite la Sfinti. Si sfintii dau binecuvantari lungi si apasand sufletul dintre spini. Ingerule...

"Atunci vor începe sa spuna muntilor: Cadeti peste noi; si dealurilor: Acoperiti-ne."

Salut, ce mai faci?
Copiii?
Ce mai faceti voi?
Ce mai zici tu? Ai tai?
Mama? Bine saraca de ea...
Ingerasii mei? Ma uimesc si ma fac sa traiesc!
...
Nu-i asa ca in curand o sa ploua?