manele

erai ușor amețit,

îmi scrie un oarecare amic,

când

ți-a zburat e-mail-ul.

nu conta pentru cine,

nu conta?

(ce înseamnă să ajungi la cheremul cinismului

bețivului narcisist antisemit,

privind în paharul cu vodcă )

când ai ucis cuvântul, poemul, cum

sfărâmi o scoică!


nu ai habar ce înseamnă

să te autodefinești, tu, poet de duzină.

manelele-ți cad din barba

albă,

scalv al paharului,

gura de aer n-o să-ți parvină

în ultima secundă.

atins-am Zidul Plângerii.

să simți puterea

pământului meu

prin mine,

aprinde-ți rugul tăcerii!

*

verdictul meu
boker tov !

Verdictul meu e întins ca o gumă de mestecat

orice cuvânt al tău chiar și boker tov sună altfel

chiar prin ușa despărțirii de mine cum zici tu

chiar și prin tunelul timpului

din ce în ce mai uitat în mine

mai pângărit de ființa care te-a zămislit

să fii scorpion de teamă

răsturnat în clepsidra cu formol

în celălalt spațiu fără curbură!


=

Cauți
"shalom, haverim " !

Cauți cu lumânarea pragul
sprijinindu-te de pereții
sufletului
EL SE AFLÃ UNDEVA
VOM AJUNGE
ÎMREUNÃ...
la același prag
ivit din senin prea devreme
sau prea târziu
lucru previzibil
aceeași cădere în neantul ambalat
în culori stridente cu funde
și dedicații pe coperți mici
( se vinde ca pâinea caldă
pe valuri de nisip )
căutând bărbatul-prag
să mă ia în brațe
acum când nu mai pot privi
mâinile necântătoare
și vioara-povară

acum când sfârșitul lumii
se află pe o plută.

poemul nu-mi mai dă nici
o șansă.





(boker tov, in ivrit, buna dmimineață
șalom, haverim în ivrit, pace, prieteni!)

din antologia "ULTIMA GENERAÞIE, PRIMUL VAL"
EDITURA "MUZEUL LITERATURII ROMÂNE", BUCUREȘTI
2005