În această dimineața sunt un altfel de animal
Mai bătrân și mai lipsit de șanse
Cu un orgoliu crud
Ce îmi umple cerul gurii…
Mi-am păstrat doar poziția favorabilă
Față de amantele vii…
Curând vor îmbătrâni și ele…
Vocile lor vor rămâne stridente
Cleveteala obișnuită
De parcă suntem rătăciți în mijlocul unui cimitir…
Privind cu ochii ficși
Pe cel se se strecoară sub tăcerea perversă
Ca o lespede rece și grea…

Nu-mi este frică de moarte!...
Îmi vine să strig
Doar, doar mă va auzi cel ce împarte zilele
Mă complac în postura de victimă
Poate voi atrage mila morților vii…
Eu sunt eroul care își ascunde lașitatea
Sub tot felul de gesturi…

Dacă aș mai fi avut o viață înainte de viață
Acum aș ști ce animal aș fi putut fi
Dar așa, suport o îmbătrînire originală
Într-o moarte unică.