Eu atârn imposibil cu ochii în jos.
Ca cerul cu stelele. Ce curios!
Cu picioarele calc prin aer vânjos.
Mă trec iremediabil și afectuos.

Din gură-mi deșir căi ferate în lume.
Îmi cresc picioare de cal fără nume.
Pluguri îmi ară fruntea până în creier.
Brazdele se răstoarnă în priviri ca în cer.

La gulerul cămășii port brazi din Carpați.
Înspre Lună întind ultimul braț.
Las să mi se scuture stelele-n palmă
Din cerul gurii tale de doamnă.
De aceea mă înmulțesc prin diviziune,
Fiindcă sunt dinainte iubirii pe lume.