agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-01 | | Înscris în bibliotecă de Ionescu Bogdan
Mi-e scumpă amintirea acelui ev — și-l sui! —
Cînd Phoebus, zeul soare, mai aurea statui. Atunci, fără de grijă, In toată-a lor minune, Bărbatul și femeia iubeau fără-a supune, Indrăgostit și cerul, și-i săruta din slavă Iar stirpea creștea falnic, nu se știa bolnavă. Sublimă în rodire, Cybela, ca o vară, Ai Terrei fii, mulțime, nu-i socotea povară, Și admirind lupoaica și dăruirea sa, La țațele-i preapline natura invita. Sta omul in puterea deplinei tinereți, Stăpîn pe viața-i toată, pe-acele frumuseți De roade parguite, la trup catifelate, Cu carnea de lumină, voindu-se mușcate. Acum Poetul nostru visează fără rost Cea tainică grandoare; prin locuri unde-a fost Doar goliciunea-și plimbă, de suflet, omenirea; El simte-un val de scarbă întunecandu-i firea Văzand tabloul simplu și fără de scăpare De starpituri cătandu-și veșmintele sumare! Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mască Și hade trupuri, strambe, cu carnea moartă, flască, Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil, De prunci i-a strans in scutec de-aramă prea-durabil! Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare, Muncite și hrănite de vicii, și fecioare Păstrand in plasmă morbidul păcatului matern Si al fecundității distrugător infern! Și noi, corupte neamuri, avem — nu neagă nime'— Însemne neștiute acelor din vechime: Obraji mancați de cancer — amorurilor fiu — Și chipuri leșinate, cu farmecul pustiu; Dar toate-acestea, însă, de muze plăsmuite! Nu pot opri vreodată ca rasele-ostenite S-aducă tinereții un imn de preamărire — Preasfinta tinerețe cu fruntea de uimire, Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind, La toți, la fiecare speranțe dăruind, Ca florile, ca zarea, ca păsările-albastre: Miresmele și dorul, și-ndemnul către astre! Traducere Radu Carneci, editura hyperion, 1991
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate