Strivind o boabă

Iubirea e o boabă de speranță
Semănată într-un suflet fără viață.

Când o pui o-ngropi ca să răsară
Și când iese e o floare rară.

Pasiunea-i frunza ce cu soare
Crește, se mărește și-apoi doare.

Dorul e tulpina călătoare
Ce se pleacă vântului și moare.

Lacrima-i nectarul de cu seară
Și amorul pasărea ce zboară.

Iubirea mea s-o plângi în astă viață,
E pură, sinceră și cu o față.