agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-03-27 | |
Mi-ar fi placut sa stiu sa cant la pian
Dezlantuit, nebuneste, sa destram linistea groasa Ca cei care stiu sa cante sau cei carora nu le pasa, Sa simt cum la atingerea clapelor reci Degetele mele tremura si corzile tremura, Aerul tremura si se preface in sunete, Iar sunetele se rostogolesc in melodie Asa cum pamantul sub ploaie Se rostogoleste din bulgari in melci. Stiu cateodata sa scriu, Imi plimb degetele pe hartie Avand grija la nuante, la ton, La rime, la tremurul din cuvinte, La tot ce se rostogoleste din creion. Dar nestiind sa cant la pian Mi-e teama sa scriu la calculator Si sa incerc prin clape sa transmit Litere si cuvinte, care tremurand electronic Sa se rostogoleasca pe ecran. Ma deruteaza degetele rasfirate-n libertate In locul inclestarii pe creion, Iar gandurile-s prea lasate-n voie Cand am de apasat doar pe-un buton. Totusi noaptea, in vis, cate-odata Mana mea porneste curajoasa (Dezlantuit, nebuneste, ca cei care stiu Sau cei carora nu le pasa) Pe clapele claviaturii reci Si degetele mele tremura, clapele tremura, Imaginea tremura pe ecran, Iar literele se rostogolesc in versuri Si strofa ce se naste e rotunda Ca pamantul sub ploaie Rostogolindu-se din bulgari in melci. Fara rezerve, fara angoasa Scriu la pianul din calculator Dezlantuit, nebuneste, ca cei care stiu Sau cei carora nu le mai pasa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate