Palmele mele
sunt patru
și-n ele țin luna
și dorurile toate
și duioșia brazilor descoperiți în noapte.
Palmele mele
sunt patru,
ochii mei căzuți în ele
sunt patru,
deasupra
gurile mele mă cheamă,
vocile mele sunt o mulțime...
delirul începe.

Acum îmi e bine.

Simt că iubesc -
durerile mele sunt albe,
cărările mele se strâng la un loc,
picioarele mele sunt patru,
între ei pașii se-nghit.
Sub coastele mele mai stă
un rând de coaste
și trupul se fărâmă și se prelungește
cu ceva drag.

Ochii mei sunt patru
și, ca niciodată,
sunt de aceeași părere.
Ca cerbii trec ochii mei cei patru
prin toate
și vad
primele îndemnuri din noapte.


17.06.1984