lângă pas câte un trăsnet
o privire luminată, altă
viață de noctambul, numărând
felinare și ozeneuri. Lumea
a luat ființă în burta unei balene
eșuată pe malul pământului.
aveam cuțite la noi
și tăiam în pântec până cănd
am zărit soarele.
am aprins focul, măncam,
făceam dragoste, citeam ziare,
scriam versuri
pe cochilii de melci, mesaje
către copiii acelor umbre
care, târziu am aflat, erau
solii dorinței de-a nu mai fi.