E ca mașina : când te duce, când te lasă,
Face din unu doi
Și din doi unu,
Paroxistica simțirii
Te poate duce la suferință sau extaz,
Sublimează letargia din monotonia vieții
În efervescențe de trăiri și pasiuni,
E ca o rană deschisă cicatrizată de timp
Prin care se scurge suferința
Sau se întrevede fericirea.