agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-06 | | Dimineața unor cuvinte rătăcite Iubesc ceasul deșteptător. Încă o zi în care mă pot gândi la tine Îmi așez capul pe o pală de vânt, Care mă învelește cu patima zilelor Care ne-au mai rămas, Și-o frunză argintie de toamnă Îmi răscolește firele albe de dor Care mi-adulmecă fruntea palidă De singurătate. Draga mea, ce vis urât! Pe care nu ți l-am povestit niciodată Între obișnuitele veșminte ale dimineților Și mângâierile de curcubeu În care mă răsfățai, când să fiu eu? Când să măsor timpul care ne răstălmacește cuvintele? Nu avem vreme de noi, doar o veșnicie Pentru fiecare în parte. Aș da eternitatea pentru ochii tăi Și o privire fățarnică,te iubeam! Știai, treceai fără să zăbovești Din mersul tău Ca un ecou al fericirii de lângă mine. Și-acum dinnou îmi las capul pe marginea zilelor Să mă cuprindă vântul și să mă mângâie Parfumul pe care l-ai lăsat pe trecutul meu prezentul meu, Pe mâine draga mea când voi auzi ceasul deșteptător, Care-mi vestește liniștea pădurilor, Zgomotul tăcerii asurzitoare a valurilor Fiorul îngerilor care mă alină cu aripi de busuioc. Și tremurul pământului sub pașii tăi absenți După al căror ritm inima-mi tresare. Când nu ești lângă mine Te-alint și te cuprind în vis Și mulțumesc răsăritului Că exiști.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate