Ploaia îmi bate în geam
Și-o aud…
Și numai lacrima ce-o am
Se prelinge pe corpu-mi nud…
Nu știu de ce
Nu pot să plîng…
Ce n-aș rosti
Cuvintele-mi se frîng
Se bat de un perete
Creat de suferințe…
De dragoste mi-e sete
Și…nu mai am dorințe!
Nu vreau nimic…
Doar să te-aud,
În urma ta umil să strig,
Să-mi schimb ușor destinul crud…
Atîta doar,
Nimic nu-ți cer,
Dar să te am
Încă mai sper…