mă trezesc în patul meu gavial
dimineață de vitraliu
cu oameni deformați de gânduri
înghesuiți într-un gazel
miriapozi genialo-miscibili
dumnezeul meu?
da l-am văzut
era o combinație dintre o frunză
ce refuza să îngălbenească pe creangă
si o talpă de bocanc pe care tot calci si nu se rupe
tu dormi?
visele oamenilor se transformă în realitate
si eu plagiez plantația lor
realitatea mea un miograt pus pe suflet

gavialul iese si intră iarăsi in apă
cu aceeasi indiferență

expir
si mă gândesc
cum poți închide ochii sub apă?