duhnesc gurile pământului a morți viitoare șapte
fiecare are pregătit un culcuș o viață săpăm la el fiecare

de azi trebuie să mă cari în spate ți-am crescut pe vertebre ca o carne
nedorită o malformație hidoasă iubire cărămizie la cernobîl

ce-ar fi să-mi mai dau o șansă poate în noaptea asta voi visa alt oraș
în care străzile se găsesc după miros în care oamenii au iz în loc de nume
în care nasul e mai presus decât ochii în care orbii fac legea
femeile au gurile pansate bărbații își sudează pleoapele
și merg pe vârfuri ținând în mâini căni din care sorb
spuma unor copii de lapte

de-aș putea dormi măcar o oră

de-aș putea face mugurii să pleznească sub rotulele mele
prevestind aripi

de-aș putea îndoi haina mea de beton
aș îngenunchea aș săruta degetele toate tălpile și călcâiele tale noi
robul meu