clopotele ies din urechile mele și bat pînă în măruntaiele
cerului zgomotele acestea îmi
deschid ochii și privirea mea deodată aleargă după tine
ca stupefiantul în sînge vrei s-o iai într-o direcție inexistentă
și-ți dai seama că anume acolo vei găsi ceea ce n-ai pierdut niciodată
privirea mea s-a cuibărit în spatele tău ca o pasăre moartă
dar lucrul acesta nu te deranjează o simți încolăcită
în jurul gîtului tău ca un șarpe veninos și nu te sperii
fiindcă în fața ta se întind locurile misterioase
acolo unde vidul e mai aproape de tine ca oricînd...

acolo unde îți vei începe o altă viață printr-o altă mușcătură din măr