Chimiile înalte
ușor m-au depășit,
adun doar scurte basme
pe ață înșirate,
pe ață de-mpletit,
cu iz de rodie coaptă
și băi de iasomie.

Povești îmi spui tu mie?!

Te-amestec
la-ntâmplare
cu tot ce regăsesc,
firave smalțuri,
licori de reverie,
fraze stufoase,
cu sorți de rând rănit.

Mai multe seri?! O mie?

Mă-nchid
în nopți drapate
de văluri argintii,
trecând cu talpa crudă
prin false insomnii.

Mai e mult? Scrie!

Și-n palma mea străină
de căile lumești
aștept duios să cadă
un happy end tomnatic
ca de sheherezadă.