Sunt fericită... în pragul agoniei;
mă sperie propria gândire,
mă chinuie propriile vise,
mă omoară propriile speranțe... deșarte.

Sunt liberă... în neagra-mi colivie;
mă îngrădește o ignoranță grea,
mă închide chiar în MINE nesiguranța,
mă reține neîncrederea în mine și în voi.

Sunt om... un monstru altfel modelat;
mă hrănesc cu gânduri și idei,
mă tem de cei ce pot vedea in mine,
mă ascund în întunecate cotloane ale minții mele.


21 Februarie 2005