Un gând desprins din inimile ce au încetat să-l simta
Pluteşte-ntr-un neant al existenței efemere
Crezând că viața e mai scurtă,
Trăind acoperit de umbră,
Visând, a incetat sa spere…

Ce e în stare-o flacără sa facă când simte
Instantaneu şi tragic
Că se va transforma in jar?
Va cugeta in sine că e mai bine
Să arda cu privirea tot ce e-n jurul ei,
Si-apoi să se ridice întunecând văzduhul cu nemurirea sa?
Sau se va resemna întelegând in mod gerunziu
Că s-a născut murind şi-a disparut prin viața,
Că a trăit lumina pe care alții nici n-o pot vedea?

Din suflete trecute prin mult prea multă vreme,
A mai râmas doar gândul ca au putut spera,
Uitând să dea din nemurirea lor
Şi altora-pentru-a-se-naşte,
Visând, simțind că mor…