Părăsit pe marginea unei stânci
stau singur si visez si mă târăsc pe brânci

vreau să privesc!
privirea mi-e încetoșată
și simt că mă înec cu apă plată.

un duș de țurțuri peste mâini îmi cade,
privesc în jur... doar... nepăsare.

căci umbre vii în viata mea apar,
dar azi apar, mâine dispar,
nimic concret și nimeni să m-audă,
când strig! înspăimântat, că mor,

într-o secundă.