Mai pastram si acum gustul sarat al marii
din care ni se trag lacrimile
aducatoare de ploi si umbre
care se desfac precum un evantai
atunci cand ne trezim emotiile
la secerarea clipei de catre soare ,
mai intai vin cascadele rotitoare
deasupra , sa ne impresoare ,
gandurile zac funeste parca se
lovesc de apele sale curgatoare
si pe sub limba ne apar aceleasi arome
sarate de la inceputurile nasterilor
noastre printre melci si izvoare ,
apoi ne ducem zburand cu clipele in
celalat ocean de aur si cristale
in care ne-am lasat mai demult poezia neterminata ,
el ne asteapta mereu cu valurile sale
facute din lacrimile noastre de dincoace .

iar viata-i prelungirea noastra intre ocean si mare...!