sec


Noaptea se cufunda
In tulumbe de arginți
Aruncați în gheare netunse
De copacii cu miez maltrat..
Voi nășteați celelalte clipe
Iar ei le treceau prin moara gurii
fară de seamăn a lumii
Pe care Geea în zadar încerca s-o astupe

Dalbi și firavi hulubi croncăneau
Pierzând cașcavalul din pliscuri
În timpul în care urșii hrăneau
Vulpile cu pește din cozi pierdute.


Apoi ...se pierdeau
Și ...a, ... da... se reinventau

Sec și cumplit,dar...
Iată-ne azi privind,
Cu lacrimi ce mușcă surâsul,
la noi ,zombii roboți
mugind ritmuri de suspine
cu urechea la ziduri plăpânde

și apoi când murim?
Și de fapt când ,cum trăim?

Dar, oare când ne naștem?