Rostogolit prin colb, strivit prin spații
Sub ghilotiona razelor impure,
Izbit de vânt tăios ca o secure,
De-un anotimp ce-a îndurat mutații

Ieșit târziu la streșini de pădure,
Privind trufaș, ca să primesc ovații,
Iubind orgii cu târfe și libații,
Insinuat printre zidiri obscure

Pe-a libertății frânghie îngustă
Mi s-a părut că dănțuiesc și tac,
Că nu mă-mping uitări sub rece crustă.

M-am tolănit pe-un instabil hamac,
Cu viața-n jur și moartea-n trup, injustă,
Neâmplinit de-a pururi, sfânt și drac.


22 ianuarie 2006