Din umbra falnicilor brazi,
Ea pasul si-l indreapta
C-antr-o poveste ce sfarsit,
Avea sa ne desparta.

Acuma stau si ma intreb,
De ce?...atata ura,
Si orice-as face nu-nteleg,
Oricat as da din gura.

Asa cum raul curge lin
Cu apa cristalina.
La fel am vrut sa fac si eu
Cu stima ta "divina".

Regret acum` ca n-am stiut
Sa pretuiesc o inima curata,
Si tot ce mi-a ramas acum`
Este...
Acel cuvant,numit..."speranta".