să nu mă lași îndrăgostită de tine
voi rescrie aceeași legendă
în fiecare an
mereu iluzia unui graal găsit
într-o altă broceliande
păstrez în mine wild wind and musk
și mi-e de-ajuns pentru ultima seară
lângă singurătatea ta
ca o busolă în lemn de cireș
arătându-ți în fiecare zi
estul inimii
iar eu mă mint cu ironică eleganță
că este a mea
fiindcă ți-am lăsat în cafea
esență de migdală
și ultimele trei lacrimi

- post scriptum -
de mâine să nu mai asculți tom waits
fumând același tutun de vanilie
din pipa sculptată în amintirea mea