mai ales nopțile când
se ridică sufletul și rămâi singur
și vrei să te ascunzi

dar te simți gol te simți
o insectă enormă
sleită în mijlocul lor
strângi ochii până
ți se formează cruste în jur

vrei să te evapori vrei să dispari
dar ei vin și te scuipă în gură

mișcările
capătă o vâscozitate ciudată

va veni și te va găsi gol va veni
și îți va bate cuie în tălpi
flegma lor e fierbinte îți spală chipul
îți dilată celulele le detonează

nu vreau să mă urâți
nu vreau să mă duceți la morgă
vreau să mă țineți în brațe
vreau să mă înveliți în pielea voastră
catifelată

o să vă las să îmi sărutați gura