Dimineața nu e simplu drumul spre spânzurătoare,
Vin grămezi de viermi să sape alte rânduri de retine,
Alte șiruri de tranșee între diavoli vechi și soare...
Mai senin, să nu te-mpiedici, ia o gură de rușine,

Ia de capătul din mine al frânghiei, e răcoare -
De la primul fulg de cioară vine viscol de albine,
Pune-i un ștergar pe față, că oricum știe că moare...
Dinaintea lui, pomană, pune-i șapte culevrine

Și mi-l duci la cea mai nouă și mai gri spânzurătoare,
Lângă granița sapată colo,-ntre cuțit și floare.