Iată-mă! Singur cu mine mă ascult cum cânt la chitară.
Singur cu mine: eu îmi cânt, eu mă aud.
Noaptea pare să mă asculte și ea cu plăcere, altfel nu ar fi avut motiv
să se oprească în mine.
Ochii mei mă ascultă și ei, altfel nu m-ar privi înauntru.
Urechile mele nu vor să mai audă altceva, drept pentru care mă rog:
cântă, chitară, cântă, suflet: eu concertez,eu mă aplaud,
eu ciupesc cele câteva corzi pe care le mai am fine în suflet.
Noaptea s-a oprit în mine, s-a oprit și timpul.
Secundele s-au îngrămădesc una în alta și așteaptă semnul că pot curge iarăși:
semnul nu mai vine.
S-au stins stelele care însoțeau luna la drum-lung, s-a stins și luna de dorul stelelor.
Cântă chitară, cântă suflet, eu mă cânt eu mă ascult.
S-au oprit bufnițele la geamul meu,
noaptea este toată în camera mea, trebuie să le deschid;
bufnițele iubesc noaptea iar noaptea le cheamă,
știu asta,pentru că se aude în acordul care plânge în chitara mea:
eu o chem, eu o aud, eu o strig, eu îmi răspund!
Îmi cânt sufletul de ieri în la minor, sufletul de duminică în do,
îmi cânt zilele una după alta ca pe niște puncte negre
înșirate pe linii paralele, despărțite de vid.
Și mă rog acum de mine: cântă, chitară, cântă, eu te ascult!
M-am oprit din cântat pentru o secundă și am auzit liniștea de la capătul puterilor mele.
Am auzit liniștea care mă neliniștește.
Noaptea a vrut să plece și ea, dar geamul era închis și bufnițele nu puteau să iasă,
noaptea se temea să plece fără ele.
s-au stins stelele care însoțeau luna la drum-lung, s-a stins și luna de dorul stelelor.
Nu vreau să plece noaptea care oricum nu mai pleacă.
Eu mă cânt, eu mă ascult!
Stelele vor semn să curgă, clipele răgaz să plângă, noapta corzile să-mi strâgă...
Cântă suflet, eu te-ascult,
Intrument dezacordat din nașterile de demult!