ea nu rostea cuvinte,
lăsa doar semne de zbor
peste tăceri despletite

nu își ghicea în palmă, nu putea,
linia vieții devenea un orizont de sânge
prin care vulturii treceau în altă lume
iar orbii se roteau curcubee

ea săruta de o mie de ori
la marginea inimii,
acolo unde cuvintele nespuse
stăteau sa cadă în livezile cu pomi nerodiți

nu, nu avea privire, nici petale
ea rotunjea iubirea între aripi