N-o să-ncep ca să mă mint în van,
Grijile vin inima s-o-nfrunte.
De ce oare trec drept șarlatan
Și trec drept scandalagiu de frunte?

Nu sunt hoț și nici codrean tâlhar,
N-am scurtat prin temniți nici o viață,
Nu-s dacât al străzilor ștrengar
Ce zâmbește tuturor în față.

Sunt obraznic moscovit hai-hui
Și prin Tversk, pe hudiți când mă-mpinten,
Fiecare câine-al nimănui
Recunoaște umbletul meu sprinten.

Fiecare gloabă cu pas sfânt
Dă din cap în drum de mă-ntâlnește.
Vitelor prieten bun le sunt,
Versul meu de chin le lecuiește.

Port cilinru - nu pentru femei,
Patimi sterpe n-am de ce pricepe.
Ca să-i smulg tristeței din temei,
Pot în el să dau ovăz la iepe.

Nu-s legat de oameni nicidecât,
Altei lumi destinul meu se-nchină.
Fiecărei javre eu la gât
I-aș lega cravata cea mai fină.

Deci de azi n-am să bolesc în van,
Inima uita-va să se-ncrunte.
Pentru asta trec drept șarlatan
Și trec drept scandalagiu de frunte.